Dictionar

omega

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr. oméga, gr. omega, „o“ mare)

1. ultima literă a alfabetului grecesc (ω, Ω), corespunzând sunetului O.
 

omegatron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. omégatron, germ. Omegatron)

1. spectometru de masă, care funcționează după principiul ciclotronului.
 

acromegal, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. acromégale)

1. I. (med.) care este afectat sau se referă la acromegalie (afecțiune endocrină caracterizată prin hipertrofia capului și a extremităților).
2. II. persoană atinsă de acromegalie.
 

alfa 1

Parte de vorbire:  s.m. inv.  
Etimologie: (fr., gr. alpha)

1. prima literă a alfabetului grecesc (α, Α), corespunzând sunetului a.
2. ~ și omega = începutul și sfârșitul.
3. (fiz.) particulă ~ = particulă din doi protoni și doi neutroni; radiație ~ = radiație din particule alfa.
 

gigantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gigantisme)

1. însușirea de a fi gigantic.
2. boală endocrină constând în creșterea exagerată a întregului corp sau a anumitor părți ale acestuia; somatomegalie.
 

hipersplenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hypersplénie)

1. (med.) creștere a volumului splinei; splenomegalie.
 

megalosplenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mégalosplénie)

1. mărire a splinei, în anumite boli; splenomegalie.
 

macrogenie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. macrogénie)

1. (med.) dezvoltare anormală a feței prin creștere exagerată a etajului său inferior (a bărbiei), care apare, constant, în acromegalie; macrognație.
2. (antonim) microgenie.