Dictionar

Rezultate secundare (Omogenă.):

Biogeocenoză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biogéocénose)

1. (biol.) complex natural în cadrul căruia biocenoza și biotopul se condiționează reciproc; biocenoză omogenă evoluând într-un mediu omogen; ecosistem.


Cataliză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. catalyse)

1. (chimie) accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori.

2. (chimie) ~ negativă = ~ în care catalizatorul are un efect inhibitor asupra reacției; anticataliză.

3. (chimie) ~ pozitivă = ~ în care catalizatorul are un efect de accelerare asupra reacției.

4. (chimie) ~ omogenă = ~ în care catalizatorul și reactivii formează o singură fază (adesea lichidă).

5. (chimie) ~ eterogenă = ~ în care catalizatorul și reactanții formează mai multe faze (în general un catalizator solid pentru reactanți în fază gazoasă sau lichidă).

6. (chimie) ~ enzimatică = ~ în care catalizatorul este o enzimă, adică o proteină.


Dizolva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat., it. dissolvere)

1. tr., refl. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă.

2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea.

3. refl. (fig.) a înceta mai existe; a dispărea.


Eben

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ébène, lat. ebenus)

1. lemn furnizat în special de abanos, cunoscut pentru duritatea, luciul și culoarea sa neagră și folosit în principal la confecționarea mobilei de lux și a unor obiecte decorative; abanos.

2. (bot.) ~ verde = lemn de culoare neagră omogenă sau cu nervuri gri, ce se obține din specia Diospyros crassifolia; abanos din Africa.


Fază

Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. phase)

1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor.

2. fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă, stadiu.

3. a fi pe ~ = (fam.) a fi atent și a acționa prompt.

4. interval de timp în care are loc o anumită operație, caracteristică unui ciclu de transformare.

5. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite.

6. argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp.

7. (chim.) parte omogenă fizic dintr-un sistem eterogen.


Homotermie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. homothermie)

1. însuşire a unui corp cu temperatură omogenă şi constantă.

2. proprietate a apelor din râuri, lacuri sau mări de a avea aceeaşi temperatură pe toată grosimea stratului de apă.