Dictionar

opinie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. opinion, lat. opinio)

1. părere, judecată, idee.
2. ~ publică = părerea publicului, a maselor într-o anumită chestiune; a face ~ separată = a se deosebi în păreri de cineva (sau de majoritate).
 

abjura

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abjurer, lat. abiurare)

1. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie.
 

aboliţionism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.
2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.
 

anchetator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. enquêteur)

1. cel care face o anchetă, care este responsabil cu efectuarea de investigații pentru poliție, o companie de asigurări, un birou de asistență socială, o organizație de caritate etc.
2. cel care este responsabil cu realizarea sondajelor de opinie.
3. jurnalist care face anchete.
 

audit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. audit)

1. funcţie de control şi de revizie contabilă a unei firme; proces prin care persoane competente, independente colectează şi evaluează probe pentru a-şi forma o opinie asupra gradului de corespondenţă între cele observate şi anumite criterii prestabilite.
 

autosatisfacţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. autosatisfaction)

1. opinie avantajoasă despre sine; mulţumire de sine, de propriile sale realizări.
2. practica unei persoane de a se stimula sexual; autosatisfacere, masturbare.
 

defetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. défaitisme)

1. opinie, atitudine a celui care nu crede în reuşita unei acţiuni, în justeţea unei cauze pe care o consideră pierdută.
2. infracţiune constând în lansarea şi răspândirea în timp de război a unor zvonuri sau informaţii false, tendenţioase cu privire la situaţia politică, economică şi socială a ţării.