Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agoranome, gr. agoranomos)
1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieţei, al activităţii economice a oraşului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commune)
1. oraş medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. ~ primitivă = prima formaţiune social-economică din istoria societăţii, cu nivelul scăzut al forţelor de producţie, proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie şi egalitatea în repartiţia produselor.
4. C~a din Paris = formă de guvernare a oraşului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C~elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez.
Parte de vorbire: locuțiune adjectivală (și adverbială)
Origine: (lat. extra muros „în afara zidurilor”)
1. în afara zidurilor unui oraș; în afara orașului, din exterior; extraurban.
Parte de vorbire: locuțiune adverbială
Origine: (lat. intra-muros)
1. în interiorul zidurilor unui oraș; în interiorul orașului; intraurban.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (I. fr., lat. lycaon; II. nume propriu Licaonia)
1. I. (zool.) mamifer carnivor din Africa, înrudit cu lupul şi hiena, cu blana roşcată vărgată cu negru.
2. II. locuitor al orașului sau al regiunii Licaonia din Asia Mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luperque)
1. preot al zeului Lupercus (Pan); (p. ext.) nume dat tinerilor care, în timpul Lupercaliilor, alergau goi, dar înarmați, în jurul turmelor de oi, spre a le păzi de lup și de-a lungul orașului, atingând trecătoarele cu o fâșie de piele de capră, spre a le feri de sterilitate.