OK
X
orchestra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. orchestrer)
1.
a
aranja
o
compoziție
muzicală
pentru
orchestră.
2.
a
organiza
o
campanie,
o
mișcare
revendicativă.
orchestră
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)
1.
partea
cea
mai
joasă
a
teatrelor
antice
grecești,
unde
se
executau
dansurile
și
în
care
stătea
corul.
2.
ansamblu
instrumental
în
care
instrumentele
sunt
aranjate
pe
partide.
3.
loc
(între
scenă
și
public)
unde
stă
orchestra
într-un
teatru
etc.
orchestral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. orchestral)
1.
referitor
la
orchestră,
de
orchestră.
orchestrant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. orchestrant)
1.
instrument
care
cântă
într-o
orchestră.
orchestrație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. orchestration)
1.
arta
de
a
orchestra.
2.
transcriere
pentru
ansamblu
orchestral
a
unei
compoziții
muzicale;
instrumentație.
3.
modul
cum
sunt
aranjate
grupurile
de
instrumente
ale
unei
orchestre.
4.
ansamblu
de
procedee
artistice
prin
care
sunetele
capătă,
în
poezie,
expresivitate
și
valoare
estetică.
orchestrator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. orchestrateur)
1.
cel
care
orchestrează
bucăți
muzicale.
reorchestra
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. réorchestrer)
1.
a
orchestra
din
nou
o
bucată
muzicală.
arie 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. aria)
1.
compoziție
vocală
rezervată
solistului,
cu
acompaniament
de
orchestră,
fragment
dintr-o
operă,
oratoriu,
cantată
etc.
2.
piesă
instrumentală
cu
caracter
cantabil.
bacanal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
1.
adj.
de
bacanală.
2.
(fig.)
orgiastic.
3.
s.
f.
sărbătoare
cu
muzică
și
dansuri,
la
romani,
în
cinstea
zeului
Bacus.
4.
(fig.)
petrecere
zgomotoasă;
orgie.
5.
piesă
instrumentală
sau
orchestrală,
din
perioada
clasică
și
romantică,
cu
ritm
alert,
punctat,
cu
o
factură
acordică
și
sonoritate
amplă.
baladă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ballade)
1.
poezie
populară
medievală
în
versuri
endecasilabice
sau
septenare,
care
se
cânta
și
se
recita.
2.
poezie
epică,
populară
sau
cultă,
care
narează
fapte
istorice
sau
legendare;
cântec
bătrânesc.
3.
(muz.)
compoziție
vocală
sau
instrumentală
cu
caracter
narativ.
4.
(jaz)
interpretare
rapsodică
a
unei
piese
de
către
un
solist
acompaniat
de
orchestră.
baterie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. batterie, it. batteria)
1.
subunitate
de
artilerie,
dintr-un
număr
variabil
de
plutoane,
tunuri,
rachete
etc.
2.
terasament
care
protejează
tunurile
în
poziție
de
tragere.
3.
ansamblul
tunurilor
de
același
calibru
de
pe
o
navă.
4.
ansamblu
de
aparate,
dispozitive,
piese,
legate
între
ele,
care
îndeplinesc
aceeași
operație.
5.
~
electrică
=
ansamblu
de
mai
multe
pile
sau
acumulatoare
electrice;
~
solară
=
grup
de
celule
fotoelectrice
care
transformă
energia
solară
în
energie
electrică.
6.
vas
cu
gheață
pentru
a
răci
vinul
și
sifonul
din
sticle;
frapieră.
7.
grupul
instrumentelor
de
percuție
într-o
orchestră.
8.
~
de
teste
=
ansamblu
de
teste
care
vizează
un
anume
aspect
al
structurii
psihologice
a
cuiva.
9.
ansamblu
de
cuști
metalice
suprapuse,
pentru
întreținerea
păsărilor,
purceilor
sau
iepurilor
de
casă.
big band
Parte de vorbire:
s. n.
Etimologie: (engl. big band)
1.
ansamblu
mare
orchestral
de
jaz.
bongos
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (sp. bongos)
1.
instrument
muzical
de
percuție,
de
origine
cubaneză,
alcătuit
dintr-o
pereche
de
tobe
mici,
în
orchestra
de
jaz
și
în
cea
simfonică.