Dictionar

Rezultate principale (Ordine.):

Ordine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ordo, -inis, it. ordine)

1. dispoziţie, aranjament al unor lucruri, al unor fapte, după anumite reguli etc.; organizaţie, înşiruire.

2. ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmează fie discutate într-o şedinţă.

3. principiu de cauzalitate a lumii, lege proprie naturii.


Rezultate secundare (Ordine.):

Dezordine

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. désordre)

1. lipsă de ordine; neorânduială, deranj.

2. lipsă de organizare, de disciplină; debandadă.

3. (pl.) tulburări (sociale); revoltă, răscoală.

4. (fig.) confuzie (în idei); incoerenţă.


Neordine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + ordine)

1. lipsă de ordine; dezordine, neorânduială.

2. (antonim) ordine.


Preordine

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. préordre)

1. (matematică) relație binară reflexivă și tranzitivă.


Subordine

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. subordine)

1. subordonare.

2. în ~(le cuiva) = inferior, de rang mai mic, sub conducerea cuiva.


Actual, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actuel, lat. actualis)

1. adj. care se petrece în prezent; contemporan; la ordinea zilei.

2. s. n. holocen.


Actualitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actualité)

1. timpul prezent.

2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.


Agendă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. agenda)

1. carnet pe care sunt însemnate zilele, pentru diferite notiţe referitoare la anumite date.

2. ordine de zi.


Alfabet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convenţională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.

2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinaţiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convenţional cu semnele în relief pentru nevăzători.

3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.

4. (fig.) minimum de cunoştinţe (necesare).


Alfabetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alphabétique)

1. referitor la alfabet; după ordinea literelor care alcătuiesc alfabetul.


Amorfie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.

2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.