cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

cistercieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cisterciens)

1. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franța, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile și vitraliile pictate.
2. adj. care aparține ordinului cistercienilor (I).

familie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)

1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.

gută 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. goutte, lat. gutta)

1. (farm.) picătură de lichid care se scurge dintr-un flacon.
2. ornament al antablamentului ordinului doric având această formă.

ministru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ministre, lat. minister)

1. membru al unui guvern care conduce un minister.
2. (bis.) preot.
3. ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți.
4. pastor al cultului protestant.

scrofularinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. scrofularinées)

1. (bot.) familie de plante dicotiledonate aparținând ordinului tubuliflorelor, care se caracterizează prin florile gamopetale, adică având petalele sudate între ele; scrufulariacee.