Dictionar

dezordonat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inordinatus
2. FR sans ordre
3. EN inordinate
4. DE ungeordnet
5. RU беспорядочный
6. HU rendetlen, rendetlenül
 

ordonat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (după fr. ordoné)

1. adj. dispus, așezat în ordine.
2. bine îngrijit, pus la punct.
3. (mat.) mulțime ~ă = mulțime cu ordine bine determinată de dispunere a elementelor componente.
4. s. f. a doua coordonată (cea verticală) a unui punct dintr-un sistem rectangular.
5. înălțimea unui punct de pe traiectoria unui proiectil în raport cu linia de ochire.
 

ordonator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ordonnateur)

1. adj. care pune în ordine, organizează; care dă o imagine sistematică, sintetică.
2. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri și cheltuieli al unui stat, al unei instituții.
 

preordonat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. préordonné)

1. (matematică) înzestrat cu o relație de preordine (relație binară reflexivă și tranzitivă).
2. (matematică) mulțime ~ă = mulțime înzestrată cu o relație de preordine.
3. ordonat, aranjat în avans.
 

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
 

adjunct, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint)

1. (persoană) cu funcție imediat subordonată unui conducător de instituție etc.
 

adversativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adversatif, lat. adversativus)

1. care exprimă o opoziție.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o opoziție față de coordonata ei; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă.
 

aeropoligonație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéropolygonation)

1. triangulație fotogrammetrică spațială care folosește fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre.
 

afix

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe și infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcția, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
 

ancilar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ancilaire)

1. referitor la servitori; de slugă.
2. iubiri ~e = relații galante, legături cu servitorii.
3. (prin ext.) subordonat, umil.