ordonator, -oare
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. ordonnateur)
Etimologie: (fr. ordonnateur)
1. adj. care pune în ordine, organizează; care dă o imagine sistematică, sintetică.
2. s. m. f. ~ de credite = cel care are dreptul de a dispune de creditele bugetare acordate prin bugetul de venituri și cheltuieli al unui stat, al unei instituții.