Dictionar

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuțit și cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

adnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adnatus)

1. (bot.; despre organe) crescut pe un alt organ; atașat direct, părând să se unească.
2. (referitor la lamelele unei ciuperci) aderent.
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

adunc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.
 

alat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. alatus)

1. (livr.) cu aripi; înaripat, elevat.
2. (bot.; despre organe) cu aspect de aripă.