Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiogenèse)
1. (biologie) teorie care admite generația spontanee, adică apariția vieții din materie anorganică neînsuflețită; arhebioză.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acaustobiolite)
1. (geol.) rocă sedimentară de origine organică care nu arde (necombustibilă).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acridine)
1. substanţă organică azotată din antracen, bază în industria coloranţilor antiseptici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affectif, lat. affectivus)
1. care se referă la sentimente, emoții, la afect.
2. care provoacă o reacție organică conștientă.
3. caracterizat de predominanța emoțiilor și sentimentelor.
4. care dovedeşte afecţiune; sensibil, sentimental.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)
1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. albumine)
1. substanţă organică din grupul proteinelor, în compoziţia albuşului de ou, a sângelui şi a altor lichide organice.