Rezultate principale (Organism.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))
1. corp viu, organizat prin metabolism şi reproducere; fiinţă.
2. (fig.) ceea ce se prezintă, funcţionează ca un tot unitar; organizaţie.
3. asociaţie de persoane, societate oficială recunoscută.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT organismus
Rezultate secundare (Organism.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. micro-organisme)
1. organism vegetal, sau animal microscopic.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR microorganisme
3. EN microorganism
5. RU микроорraнизм
6. HU mikróba, mikroorganizmus
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Morganismus)
1. concepţie despre ereditate potrivit căreia baza materială a acesteia sunt cromozomii, de-a lungul cărora sunt dispuse liniar unităţile elementare, genele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. organismisch)
1. (biol.) referitor la organism.
2. care ţine de o organizare asemenea organismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)
1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)
1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.
2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acellulaire, lat. acellularis)
1. (despre organisme) fără structură celulară; necelular.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)
1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)
1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).