Dictionar

Rezultate principale (Organism.):

Organism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. organisme, lat. organismus, gr. organismos, germ. Organismus))

1. corp viu, organizat prin metabolism şi reproducere; fiinţă.

2. (fig.) ceea ce se prezintă, funcţionează ca un tot unitar; organizaţie.

3. asociaţie de persoane, societate oficială recunoscută.


Organism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT organismus

2. FR organisme

3. EN organism

4. DE Organismus; Lebewesen

5. RU орraнизм

6. HU szervezet


Rezultate secundare (Organism.):

Microorganism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. micro-organisme)

1. organism vegetal, sau animal microscopic.


Microorganism

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT microorganismus

2. FR microorganisme

3. EN microorganism

4. DE Mikroorganismus

5. RU микроорraнизм

6. HU mikróba, mikroorganizmus


Morganism

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Morganismus)

1. concepţie despre ereditate potrivit căreia baza materială a acesteia sunt cromozomii, de-a lungul cărora sunt dispuse liniar unităţile elementare, genele.


Organismic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. organismisch)

1. (biol.) referitor la organism.

2. care ţine de o organizare asemenea organismului.


Abiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.

2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.

3. care ține de abioză; propriu abiozei.

4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.


Abioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiose)

1. stare a unui corp abiotic; stare lipsită de viață.

2. conservare a produselor alimentare prin distrugerea microorganismelor.


Acelular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acellulaire, lat. acellularis)

1. (despre organisme) fără structură celulară; necelular.


Acetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.


Acidofil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)

1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.

2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).

3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).