Dictionar

orificiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. orificium fr. orifice)

1. deschidere (a unei cavități).
 

orificiu apical

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT osculum apicale; os apicale
2. FR orifice apicale
3. EN apical orifice; apical mouth
4. DE apikale Mündung
5. RU aпикaльное устье
6. HU csúcsnyílás
 

orificiu; deschidere

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT orificium; apertura; foramen
2. FR orifice; aperture; ouverture
3. EN orifice; opening; aperture
4. DE Mündung; Öffnung; Mundöffnung
5. RU устье; охверстие; опертурa
6. HU nyílás
 

ostiolă; orificiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ostiolum
2. FR ostiole; orifice
3. EN ostiole; mouth; orifice
4. DE Ostiolum; Mündung; Öffnung
5. RU устьице; отверстие
6. HU osztiólum, nyílás
 

acefalostomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( engl. acephalostomia)

1. (med.) lipsa congenitală a capului și a orificiului bucal (având doar o deschidere asemănătoare gurii).
 

anuloplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuloplastie)

1. reparație chirurgicală a unui orificiu anular.
 

anus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. anus)

1. orificiu de la extremitatea rectului.
 

apertură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aperture, lat. apertura)

1. deschizătură, orificiu.
2. grad de deschidere a canalului fonator în timpul emiterii unui fonem.
3. caracteristică a aparatelor microscopice, fotografice etc. dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul acestuia.
 

aproctie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aproctie)

1. (med.) lipsa congenitală a anusului sau a orificiului anal.
 

astomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astomie)

1. absență congenitală a orificiului bucal.