Rezultate secundare (Orizontal.):
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr., germ. horizontal, germ. Horizont, it. orizonte)
1. paralel cu suprafața unui lichid în echilibru; paralel cu planul orizontului.
2. care are o poziție perpendiculară pe verticala unui loc.
4. s.f. dreaptă, direcție perpendiculară pe verticala unui loc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. horizontalisme)
1. (filosofie) mișcare care dorește să readucă creștinismul la dimensiunea sa socială și umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. horizontalité)
1. însuşirea de a fi orizontal; starea a ceea ce este orizontal.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (orizontal + -iza)
1. a aşeza (ceva) în poziţie orizontală.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)
1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea şi sensul segmentului cuprins între originea axei şi un punct dat, determinând poziţia acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. advektiv)
1. referitor la advecţie; prin advecţie (mișcare de aer cu direcție orizontală).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)
1. (meteo.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.
2. (fizică) transportul unei cantități (scalare sau vectoriale) a unui element dat (cum ar fi căldura, energia internă etc.) prin mișcarea (și, prin urmare, viteza) mediului înconjurător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alterniflore)
1. (despre plante) cu flori alterne, adică situate de o parte și de alta a tulpinii, fără a fi pe același plan orizontal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.