Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brocart)
1. ţesătură de mătase, ornamentată cu fir de aur sau de argint.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corniche)
1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcţii, pe care se sprijină acoperişul.
2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc.
3. partea superioară, ieşită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă.
4. acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streaşină, care prelungeşte o pantă sau chiar acoperişul diverselor construcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. haban)
1. ceramică ~ă = ceramică fină smălţuită, cu fond alb, ornamentată cu motive cinegetice.
Parte de vorbire: s.
Origine:
1. amonit fosil cu cochilia puţin netedă şi evoluată, ornamentată cu striuri fine şi arcuite.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (cf. ngr. μπεζαϰτᾶς)
1. cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc.
2. (var.) (reg.) besacte, besectea, bisactea.