Rezultate principale (Ovă.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ove)
1. motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminenţă în formă de ou, la cornişe şi capiteluri, la mobilier sculptat şi giuvaiere.
Rezultate secundare (Ovă.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. appruare)
1. intr., refl. (despre nave) a se înclina longitudinal, către proră, datorită încărcăturii neuniforme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., port. bossa-nova)
1. dans de perechi modern, cu ritm de rumbă, de origine braziliană; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. innover, lat. innovare)
2. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. nover, lat. novare)
1. a supune (o obligaţie) unei novaţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. nova)
1. stea a cărei strălucire creşte brusc, pentru a scădea apoi încet şi adesea cu fluctuaţii.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE oval; eiförmig; länglich-rund
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)
1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétyle)
1. radical organic monovalent, din acidul acetic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)
1. radical monovalent derivat din acizii organici.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acclamer, lat. acclamare)
1. a primi cu aclamaţii; a ovaţiona.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acclamation, lat. acclamatio)
1. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accusare)
1. a învinui, a învinovăţi; a incrimina.
2. (jur.) a imputa cuiva un delict, o crimă.
3. a arăta, a vădi, a dovedi; a manifesta.