Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panégyrique)
1. discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate.
3. tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + elogiu)
1. elogiu adus propriei persoane; elogiu autopanegiric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. encomiastico)
1. cu caracter panegiric, laudativ, elogios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. enkomion, discurs)
1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică şi solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva.
2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (ar. madh)
1. gen de poezie orientală asemănătoare cu panegiricul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panégyriste)
1. cel care face un panegiric, un elogiu.