Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pantophage)
1. care se hrănește cu substanțe vegetale și animale; care mănâncă de toate fără discernământ; omnivor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pantophobie)
1. (med.) stare anxioasă în care orice obiect poate provoca angoasă; stare de anxietate intensă și nedefinită, care nu are legătură cu niciun obiect specific, care se observă într-un număr mare de boli și sindroame; omnifobie, panfobie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ballerin/e/, it. ballerino, ballerina)
1. s. m. f. dansator într-un corp de balet.
2. s. m. pl. încălţăminte femeiască uşoară şi plată, asemănătoare pantofilor de dans.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)
1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. box/-calf/)
1. piele de viţel special tăbăcită, pentru pantofi, ghete etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calcéiforme)
1. (bot.) care are forma unui pantof.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. découpé)
1. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
2. pantofi ~ţi = pantofi fără ştaif, numai cu o baretă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escarpin)
1. inv., s. m. (pantof de damă) decupat, cu talpă foarte subţire.