Dictionar

Rezultate principale (Paranteză):

Paranteză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. parenthèse)

1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși.

2. (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său fie efectuată în prealabil.

3. (fig.) digresiune.


Rezultate secundare (Paranteză):

Acoladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)

1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.

2. (fig.) îmbrăţişare.

3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.

4. formă de boltă ca o paranteză culcată.


Croşetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crochet)

1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig.

2. ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din aţă, lână etc.

3. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie.

4. piesă de oţel de forma unui cui cu cap lăţit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn.

5. paranteză dreaptă.


Parantetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. parenthétique)

1. referitor la paranteză, între paranteze.


închide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. includere)

1. tr. a mișca (din balamale) o ușă, o fereastră, un capac etc., astfel încât acopere o deschizătură corespunzătoare.

2. a încuia (cu cheia, cu zăvorul); a zăvorî.

3. (cu privire la spații sau încăperi) a acoperi, a astupa deschizătura.

4. (cu privire la instituții, întreprinderi, localuri) a întrerupe activitatea (periodic, potrivit orariului stabilit); p. ext. a înceta activitatea, a desființa.

5. a încheia o activitate, a-i pune capăt.

6. (cu privire la ființe) a așeza într-un spațiu închis, a izola de lume, a răpi (cuiva) libertatea.

7. (cu privire la locuri, terenuri, curți) a îngrădi, a împrejmui (spre a delimita sau spre a opri accesul).

8. (cu privire la căi de comunicație) a pune un obstacol (care oprește trecerea); a bara.

9. fig. a cuprinde, a conține.

10. refl. (despre răni) a se cicatriza.

11. a se retrage, a se izola.

12. a se înfunda.

13. (despre cer, p. ext. despre vreme) a se întuneca, a se înnora.

14. (despre obiecte colorate) a căpăta o nuanță mai întunecată.

15. a ~ cu cheia (sau cu lacătul) = a încuia.

16. a ~ cartea (sau caietul) = a împreuna toate foile unei cărți (sau ale unui caiet) într-un singur tot.

17. a ~ paranteza = a pune, în scris, partea a doua a semnului parantezei, la locul cuvenit; fig. a termina o digresiune introdusă în cursul unei vorbiri sau al unei scrieri.

18. a ~ gura = a apropia buzele și fălcile una de alta.

19. a ~ cuiva gura = a face pe cineva tacă, a pune capăt obiecțiilor sau protestelor cuiva.

20. a ~ ochii = a) a coborî pleoapele acoperind globii ochilor; b) a se preface nu observă, a trece cu vederea, a admite compromisuri; c) (mai ales în construcții negative) a dormi; d) a muri.

21. a ~ (cuiva) ochii = a fi lângă cineva în ceasul morții, a-i da (cuiva) ultimele îngrijiri.

22. (refl.) a i se ~ (cuiva) ochii = a-i fi (cuiva) tare somn, a cădea de somn.