Dictionar

Parazit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT parasitus

2. FR parasite

3. EN parasite

4. DE Parasit; Schmarotzer

5. RU пaрaзит

6. HU parazita, élősködő, élősdi


Autoparazit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT autoparasitus

2. FR autoparasite

3. EN autoparasite

4. DE Autoparasit

5. RU aвтопaрaзит

6. HU autoparazita


Ecoparazit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT oecoparasitus

2. FR écoparasite

3. EN ecoparasite

4. DE Ökoparasit

5. RU экопaрзит

6. HU ökoparazita


Ectoendoparazit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ectoendoparasitus

2. FR ectoendoparasite

3. EN ectoendoparasite

4. DE Ekto-Endoparasit

5. RU эктоэндопaрaзит

6. HU ekto-endoparazita


Ectoendoparazit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ectoendoparasite)

1. ciupercă parazită la suprafaţa şi în interiorul plantei gazdă.


Ectoparazit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT ectoparasitus

2. FR ectoparasite

3. EN ectoparasite

4. DE Ektoparasit; Außenschmarotzer

5. RU эктопaрaзит

6. HU ektoparazita, külső parazita


Endoparazit

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT endoparasitus

2. FR endoparasite

3. EN endoparasite

4. DE Endoparasit; Innenparasit

5. RU эндопaрaзит

6. HU endoparazita, belső élősködő


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Acantocefali

Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)

1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.


Acantocefaloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. acanthocephaliasis)

1. boală parazită provocată de acantocefali.


Acarieni

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acariens)

1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.


Acervul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)

1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.

2. grămadă mică.

3. glomerul de flori sau de fructe.

4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.

5. himeniu nud.


Acorion

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. achorion)

1. (micologie) ciupercă ce parazitează pielea capului și cauzează favusul; tricofiton.