Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. parasitémie)
1. prezenţa patologică a unor paraziţi în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acariens)
1. pl. ordin de arahnide mici, înaripate, parazite.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)
1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. achorion)
1. (micologie) ciupercă ce parazitează pielea capului și cauzează favusul; tricofiton.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)
1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipeşte şi se uneşte prin concreştere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanţă care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anoploures)
1. ordin de insecte ectoparazite fără aripi: diferite specii de păduchi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthracnose)
1. boală a plantelor provocată de unele ciuperci microscopice parazite, care se manifestă prin pete brune sau roşietice pe frunze, tulpini şi fructe.