participa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. participer, lat. participare)

1. a lua parte (la ceva); a împărtăși starea sufletească a cuiva.

coparticipa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coparticiper)

1. a participa la ceva împreună cu alții.

participant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. participant)

1. cel care ia parte la ceva.

participație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. participation, lat. participatio)

1. faptul de a participa la o întreprindere comercială, investind bani sau alte valori materiale; cotă cu care participă cineva la un capital.

participativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. participatif)

1. cu caracter de participare.
2. care participă afectiv, din tot sufletul; dedicat, implicat.
3. care manifestă spirit de colaborare; (prin ext.) entuziast.

abiogen, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiogène)

1. (biol.) (despre medii) care este lipsit de viață.
2. (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii.
3. (antonim) biogen.

absenteism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. absentéisme, engl. absenteeism)

1. absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă.
2. mod de exploatare a pământului printr-un intermediar.
3. neparticiparea la alegeri sau la ședințe politice.
4. ~ parlamentar = practică folosită de deputații opoziției constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, pentru întârzierea sau blocarea adoptării unor legi.

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

adermină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.

aeroclub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aéro-club)

1. club în care membrii participă sau agreează sporturile aviatice.