antiparlamentar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiparlementaire)

1. care e contrar obiceiurilor parlamentare; împotriva uzului parlamentar.
2. care se opune reprezentării populare a partidelor politice; ostil regimului parlamentar.

centralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centralisme)

1. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale.
2. ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste.

centrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centrisme, rus. ţentrizm)

1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă.
2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru.

internațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. international)

1. adj. care se petrece între națiuni.
2. referitor la raporturile dintre națiuni.
3. care privește toate națiunile; de importanță mondială.
4. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale.
5. s. f. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă.
6. competiție sportivă internațională.

socialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. socialisme, germ. Sozialismus)

1. formațiune social-economică întemeiată pe proprietatea colectivă asupra mijloacelor de producție și de schimb, ca urmare a desființării claselor sociale.
2. concepție social-politică care susține îngrădirea proprietății private.
3. ~ științific = parte constitutivă a marxismului, care studiază structura și dinamica proceselor trecerii de la orânduirea capitalistă la cea comunistă; ~ utopic = ansamblu al concepțiilor premarxiste care susțineau necesitatea socialismului, dar nu cu argumente științifice, ci „raționale” și morale.
4. ansamblu de doctrine ale partidelor de stânga nemarxiste.

stasiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stasiologie)

1. studiul sociologic sau politologic al partidelor politice.