partitură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. partitura, germ. Paritur)

1. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel încât să poată fi urmărit concomitent.
2. compoziție muzicală.

boxă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. box)

1. compartiment în interiorul unei construcții, al unui local, al unei încăperi.
2. parte dintr-o sală de tribunal, în care iau loc acuzații în cursul proceselor.
3. despărțitură într-un grajd.
4. compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcațiilor cu motor.
5. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapidă a mașinilor.
6. ladă care servește la încărcarea-descărcarea animalelor pe o navă.
7. incintă acustică.

descifra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déchiffrer)

1. a reda în limbaj clar un text neciteț sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificația a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret.
2. a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere.
3. (fig.) a înțelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns).

grafism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. graphisme)

1. redare în linii simple, grafice; simplitate; simplificare.
2. manieră de a prezenta o imagine fotografică astfel încât liniile ei principale să se ordoneze după un ritm care îi dă echilibru și unitate.
3. tendință de a da prioritate elementelor grafice într-o operă de artă.
4. (muz.) gen de compoziție contemporan în care partitura conține desene ce trebuie să sugereze interpreților improvizarea muzicii.

rubrică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)

1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc.
2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu.

separeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séparé)

1. despărțitură, loc izolat, într-un restaurant, într-o grădină de vară etc.

solo

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it., fr. solo)

1. inv. partitură destinată unui singur interpret. (adj.) fără acompaniament.
2. episod dintr-o lucrare muzicală mai amplă executat de un singur cântăreț sau de un singur instrumentist.
3. (fragment dintr-un) dans interpretat de un singur dansator.