Rezultate secundare (Partizan):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. partisan, rus. partizan)
1. s. m. f. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună.
2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic.
3. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (partizan + -al)
1. referitor la o stare, atitudine, activitate de partizan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (partizan + -at)
1. faptul de a fi partizan; stare, atitudine, activitate de partizan; exclusivism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)
1. I. legat de aboliționism.
2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.
3. II. partizan al aboliționismului.
4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrarien)
2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.
3. partizan al agrarianismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. arien)
1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).
2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atlantisme)
1. doctrină a partizanilor pactului atlantic.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. atlantiste)
1. (partizan) al atlantismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. atomiste)
1. I. referitor la atomism; propriu atomismului.
2. II. partizan al atomismului.
3. specialist în fizica atomică.