Dictionar

Rezultate secundare (Partizan):

Partizan, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. partisan, rus. partizan)

1. s. m. f. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună.

2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic.

3. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid.


Partizanal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (partizan + -al)

1. referitor la o stare, atitudine, activitate de partizan.


Partizanat

Parte de vorbire: s.
Origine: (partizan + -at)

1. faptul de a fi partizan; stare, atitudine, activitate de partizan; exclusivism.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Agrarian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrarien)

1. adj. agrar.

2. s. m. f. muncitor agricol; agricultor.

3. partizan al agrarianismului.


Arian, -ă (2)

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. arien)

1. I. referitor la arianism, doctrina lui Arie (250- 336).

2. II. adept al arianismului; susținător al doctrinei lui Arie; (prin ext.) partizan al unei doctrine inspirate de arianismul istoric.


Atlantism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atlantisme)

1. doctrină a partizanilor pactului atlantic.


Atlantist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. atlantiste)

1. (partizan) al atlantismului.


Atomist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. atomiste)

1. I. referitor la atomism; propriu atomismului.

2. II. partizan al atomismului.

3. specialist în fizica atomică.