Dictionar

apragmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apragmatisme)

1. incapacitate de a acționa coerent, de a coordona ansamblul acțiunilor parțiale care concură la realizarea unui scop util.
 

asamblaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assemblage)

1. asamblare.
2. sistem format din două sau mai multe piese, elemente asamblate între ele.
3. fotogramă prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale.
 

convergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convergent, lat. convergens)

1. care converge.
2. lentilă ~ă = lentilă care strânge într-un focar razele ce o străbat.
3. (mat.; despre un șir infinit de numere) care tinde către un anumit număr finit (limită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale este convergent.
 

diasistem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. diasystem, fr. diasystème)

1. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parțiale; supersistem.
 

divergent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. divergent, lat. divergens)

1. (despre linii, raze etc.) care, pornind dintr-un punct, se depărtează în direcții diferite.
2. lentilă ~ă = lentilă care împrăștie razele incidente paralele.
3. (mat.; despre un șir de numere) care nu are limită (finită); (despre serii) la care șirul sumelor parțiale tinde spre infinit.
4. (fig.; despre păreri, concepții, atitudini) care se deosebesc, care sunt contradictorii.
 

extrapola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. extrapoler)

1. a aplica procedeul extrapolării; a face o extrapolare.
2. a deduce sau a generaliza plecând de la date parțiale sau dintr-o altă zonă.
3. (matematică) a calcula valori sau a extinde o serie dincolo de limitele cunoscute; a calcula prin extrapolare.