Dictionar

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.
 

afazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphasie)

1. pierdere, totală sau parțială, a posibilității de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.
 

albitizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. albitisation)

1. (geol.) înlocuirea parțială sau completă a feldspatului plagioclaz preexistent sau a feldspatului alcalin cu albit; transformare a feldspaților în albite.
 

alopecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alopécie, lat. alopecia, gr. alopekeia)

1. cădere prematură a părului (de pe cap); chelie.
2. absența congenitală sau temporară, pierderea totală sau parțială a părului de pe cap sau a părului corporal; peladă.
 

amilodextrină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylodextrine)

1. polizaharid obținut prin hidroliza parțială a amidonului.
 

amnezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amnésie)

1. pierdere parțială sau totală a memoriei.