Rezultate principale (Patinaj):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. patinage)
1. faptul de a patina; patinare; sportul cu patinele.
2. patinoar.
Rezultate secundare (Patinaj):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabesque)
1. s. n. ornament inspirat din arta arabă.
2. motiv decorativ ornamental din diverse combinaţii de figuri (linii, frunze, flori) împletite simetric.
3. mod de exprimare prin exces de ornamente; procedeu stilistic care realizează acest mod.
4. figură în baletul clasic, la patinaj sau la gimnastică, cu piciorul şi braţul liber spre orizontală.
6. s. f. piesă muzicală cu o linie melodică bogat ornamentată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. axel)
1. figură de patinaj artistic care comportă o săritură de răsucire a corpului patinatorului în jurul lui însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)
2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.
3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.
8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.
9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.
12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (patina1 + tor)
1. sportiv care practică patinajul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. patinoire)
1. teren acoperit cu gheață pe care se patinează; patinaj.
2. (prin anal.) suprafață foarte alunecoasă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. skating)
1. patinaj cu ajutorul unor patine pe rotile; patina însăşi.