epata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. épater)

1. a impresiona puternic, izbitor, a ului, a uimi.

maculă; pată

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT macula
2. FR macule; tache
3. EN fleck; patch; spot; bloth; macula
4. DE Fleck; Makel; Punkt
5. RU мaкулa; пятно; пятнышко
6. HU folt, petty

ospăta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. hospitare)

1. tr. a primi pe cineva în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a cinsti, a omeni, a trata.
2. refl., intr. a mânca împreună cu alții.
3. intr. a petrece.
4. (var.) (înv., reg.) a ospeta, a ospita, a uspăta, a uspeta.

patafizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pataphysique)

1. referitor la patafizică.

patafizică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pataphysique)

1. știința soluțiilor imaginare, care acordă simbolic liniamentelor proprietățile obiectelor descrise de virtualitatea lor.
2. ramură a științei care studiază soluțiile imaginare.

patafizician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. pataphysicien)

1. specialist în patafizică.
2. om de știință specializat în soluții imaginare.

abstinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinența.
2. (cel) care se abține înfrângându-și o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.

acuzat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (acuza)

1. (persoană) care face obiectul unei acuzații, care este inculpată; învinuit, învinovățit, pârât.

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.

albugo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. albugo)

1. opacifiere inflamatorie a corneei, sub formă de pată albă.
2. pată albă care se formează pe unghie.

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

ambiționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ambitionner)

1. tr. a trezi ambiția, dorința de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiție; a se încăpățâna.