Rezultate principale (Pauză,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)
1. întrerupere momentană a unei acțiuni.
2. reacție.
3. antract.
4. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale.
5. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură.
6. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor.
Rezultate secundare (Pauză,):
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. pausis „încetare”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeropause)
1. regiune între 20 şi 200 km deasupra Pământului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. andropause)
1. (med.) fenomen biologic, analog menopauzei la femei, care poate afecta bărbații în vârstă, caracterizată prin reducerea nivelului de testosteron, scăderea dorinței sexuale, mai puține erecții spontane, disfuncții erectile et cetera; climacteriu masculin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diapause)
1. sistare sezonieră a funcţiilor vitale la insecte, pentru a supravieţui unor condiţii nefavorabile de existenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ménopause)
1. stare fiziologică specifică femeii, în general după vârsta de cincizeci de ani, constând în încetarea definitivă a activității ovariene și a menstruației; (prin metonimie) perioadă de viață care corespunde acestei stări; climacteriu la femei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mésopause)
1. stratul superior al mezosferei, care face trecerea spre termosferă, prin valori termice minime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antracte)
1. pauză între actele unei reprezentanţii.
2. piesă instrumentală între actele unei lucrări lirice muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blanc)
1. spaţiu alb care desparte două cuvinte tipărite.
2. (inform.) zonă dintr-un suport de date care nu conţine înregistrări.
3. pauză albă şi tremurătoare care apare uneori în emisiunile tv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. césure, lat. caesura)
1. pauză ritmică în interiorul unui vers mai lung.
2. mică pauză între două propoziţii sau fraze ori între două secţiuni ale unei lucrări muzicale.
3. (tehn.) diviziune a unei scări funcţionale în dreptul căreia se schimbă treapta acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. climacteric)
1. referitor la climacteriu, perioada de viață în care fertilitatea și activitatea sexuală sunt în declin; (cu referire la femei) menopauzal.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klimakterium, lat. climacterium)
1. (med.) fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. colon)
1. semn de punctuaţie antică echivalent cu o pauză medie (două puncte sau punct şi virgulă în punctuaţia modernă).
2. subdiviziune a unui vers antic, a unei strofe sau a unei perioade.