pauză
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)
Etimologie: (lat. pausa, fr. pause, germ. Pause)
1. întrerupere momentană a unei acțiuni.
2. reacție.
3. antract.
4. semn convențional care indică o întrerupere pe o durată determinată a frazei muzicale.
5. semn de punctuație (-) pentru a arăta o oprire în lectură.
6. timpul de oprire cerut de respirație la recitarea versurilor.