Dictionar

Rezultate secundare (Pedagogică):

Aplicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)

1. punere în practică; aplicare.

2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.

3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.

4. (fig.) aptitudine, talent.


Defectologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. defektologiia)

1. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficienţe, senzoriale, intelectuale etc.


Didactic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. didactique, gr. didaktikos)

1. adj. de, pentru învăţământ, referitor la învăţământ.

2. destinat instruirii.

3. literatură = gen de literatură care îşi propune instruiască, informeze, educe moral.

4. (peior.) arid, sec.

5. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ.


Globalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. globalisme)

1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.

2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.

3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.

4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.

5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.

6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care guverneze toate popoarele; mondialism.


Localism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Lokalismus)

1. atașament față de modul de viață, de obiceiurile locale, uneori însoțit de rezistență la influențele externe.

2. mod de viață care favorizează consumul de produse locale.

3. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale.

4. folosire a unor cuvinte numai local.

5. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ.


Metodică

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Methodik, rus. metodika)

1. ramură a pedagogiei care studiază principiile şi metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu.

2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu.