Rezultate secundare (Pedagogică):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. application, lat. applicatio)
1. punere în practică; aplicare.
2. punct de ~ = punct în care se exercită o forţă asupra unui corp; şcoală de ~ = instituţie şcolară ataşată pe lângă o instituţie de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
3. (mil.) formă de pregătire a comandamentelor şi trupelor prin rezolvarea unor situaţii de luptă ipotetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. defektologiia)
1. disciplină medico-pedagogică având ca profil educarea persoanelor cu deficienţe, senzoriale, intelectuale etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. didactique, gr. didaktikos)
1. adj. de, pentru învăţământ, referitor la învăţământ.
3. literatură ~ă = gen de literatură care îşi propune să instruiască, să informeze, să educe moral.
5. s. f. disciplină pedagogică care studiază principiile şi metodele de învăţământ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. globalisme)
1. capacitatea de a proiecta la nivel global fără a descompune operațiunile complexe în elemente constitutive.
2. proces cognitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente.
3. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente.
4. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale.
5. doctrină economică care pledează pentru deschiderea piețelor, înlăturarea barierelor vamale, libertatea comerțului și circulația oamenilor; mondialism.
6. (politică) proiect de stabilire a unui stat mondial care să guverneze toate popoarele; mondialism.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Lokalismus)
1. atașament față de modul de viață, de obiceiurile locale, uneori însoțit de rezistență la influențele externe.
2. mod de viață care favorizează consumul de produse locale.
3. explicare a inefabilului unei opere literare prin datele geografice și sociale generale.
4. folosire a unor cuvinte numai local.
5. orientare sociopedagogică din prima jumătate a sec. XX care își propunea valorificarea condițiilor locale în procesul educativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Methodik, rus. metodika)
1. ramură a pedagogiei care studiază principiile şi metoda de predare proprii fiecărui obiect de studiu.
2. lucrare pedagogică în care sunt expuse metode la un anumit obiect de studiu.