Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pédaler)
1. a acţiona pedalele unei biciclete, bărci etc.
2. a acţiona cu piciorul pedala unui pian.
3. (fig.) a insista, a reveni mereu asupra unui lucru, a sublinia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pédale)
1. pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul.
2. dispozitiv de imprimare la tiparul înalt acționat cu piciorul.
3. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu) care, acționat cu ajutorul picioarelor, servește la modificarea timbrului, duratei și înălțimii sunetelor.
4. sunet prelung și grav, care durează mai multe măsuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pédalage)
1. pedalare.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manipulateur)
1. s. m. f. manipulant.
2. s. n. dispozitiv pentru apucarea și manipularea lingourilor sau a altor semifabricate calde într-o uzină.
3. aparat pentru stabilirea și întreruperea circuitului la aparatele de telecomunicații.
4. comutator electric comandat prin pedală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pédaler)
1. a acţiona pedalele unei biciclete, bărci etc.
2. a acţiona cu piciorul pedala unui pian.
3. (fig.) a insista, a reveni mereu asupra unui lucru, a sublinia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pédalage)
1. pedalare.