Dictionar

Aboliţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abolitionnisme)

1. mişcare politică apărută la sfârşitul sec. XVIII în S.U.A., care susţinea desfiinţarea sclavajului.

2. curent de opinie care susţine necesitatea abolirii unor relaţii sociale, a unui regim politic, unei pedepse.


Aboliţionist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. abolitionniste)

1. I. legat de aboliționism.

2. care este în favoarea abolirii sclaviei, pedepsei cu moartea etc.

3. II. partizan al aboliționismului.

4. persoană care susține desființarea unei anumite instituții sau practici.


Aflictiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. afflictif)

1. (despre pedepse) care loveşte direct pe cel care suferă.


Computare

Parte de vorbire: s.
Origine: (computa)

1. acţiunea de a computa.

2. (jur.) ~ea prevenţiei = scăderea din durata de executare a unei pedepse privative de libertate a timpului reţinerii sau al arestării preventive.


Comutabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commutable)

1. care poate fi schimbat; (despre pedepse) care se poate comuta.


Comutare

Parte de vorbire: s.
Origine: (comuta)

1. acţiunea de a comuta; comutaţie.

2. (jur.) ~a pedepsei = înlocuire a unei pedepse mai grele printr-una mai uşoară.

3. (mat.) operaţie efectuată asupra unui şir de numere, al cărei rezultat nu depinde de ordinea în care se operează asupra diferitelor elemente ale şirului.

4. fenomenul elaborării unor reflexe condiţionate diferite la unul şi acelaşi stimul în funcţie de schimbarea condiţiilor mediului ambiant.

5. substituire a unui element lingvistic cu altele, pentru a verifica proprietăţile lor respective (fonetice, morfologice, sintactice, semantice).