perfecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (perfect)

1. a definitiva, a încheia (o înțelegere, un act, o tranzacție).

formă conidiană; formă imperfectă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT forma conidialis; forma imperfecta; status conidialis; status imperfectus
2. FR fructification imparfaite; forme asexuée
3. EN imperfect stage; asexual stage; conidial stage
4. DE Konidialform; Nebenfruchtform
5. RU несовершеннaя стaдия; конидиaльaя стaдия
6. HU konídiumos alak, ivartalan alak

perfectamente

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. perfettamente, fr. parfaitement)

1. într-un mod perfect; cu perfecțiune.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

asonanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assonance, it. assonanza)

1. rimă imperfectă sprijinită numai pe identitatea vocalei finale accentuate.
2. repetare a aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive.

capodoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capodopera)

1. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.

cvasicontract

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. quasi-contrat)

1. aranjament fără o perfectare legală; angajament implicit, independent de orice contract.
2. contract imperfect încheiat între guvern și producător în vederea încurajării unei anumite producții.
3. acord între autoritățile publice și un producător pentru a susține o producție.
4. (var.) cuasicontract.

identitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. identité, lat. identitas)

1. însușirea a ceea ce este identic.
2. asemănare, similitudine perfectă.
3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.
4. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun.

idiomorf, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. idiomorphe)

1. (despre minerale) cristalizat într-o formă cristalină proprie, perfectă.
2. (biol.; despre caractere) condiționat de gene cu frecvență mică.