Dictionar

 
 

perforație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. perforation, lat. perforatio)

1. perforare; gaură realizată prin perforare.
2. (med.) mic orificiu într-un organ cavitar sau în viscere, apărut în urma unui proces patologic.
 
 
 

ajur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ajour)

1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite.
2. rărituri de-a lungul unei țesături.
3. ornament cu perforații.
 

ATRET-, ATRETO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. atrét/o/-, cf. gr. atretos „negăurit, nestrăpuns, nepătruns”)

1. „imperforare, neperforare; negăurit, închis, astupat, neperforat”.
 

atretocefal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. atretocephalus)

1. monstru cu nările sau gura neperforate.
 

atretostomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. atretostomia)

1. anomalie constând în imperforația orificiului bucal.
 

bort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bort)

1. diamant de calitate inferioară pentru șlefuit sau perforat.
 

brasero

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., sp. brasero)

1. recipient metalic portativ (cu picioare), perforat cu găuri și umplut cu cărbuni încinși, folosit pentru încălzit.