Dictionar

Rezultate secundare (Periferic.):

Periferic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. périphérique)

1. adj. situat la periferie, de margine; periferial.

2. (fig.) de mică însemnătate.

3. s. n. dispozitiv în afara unităţii centrale a unui ordinator, servind la introducerea, memorarea sau extragerea de date.


Aferentaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afférentation)

1. transmitere a excitaţiei de la neuronii receptori periferici la cei centrali.


Bazopenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. basopénie)

1. scădere a numărului bazofilelor din sângele periferic.


Centru 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. centre, lat. centrum)

1. s. n. (mat.) punct faţă de care punctele unui cerc sau ale unei sfere se află la egală depărtare.

2. punct al unui ansamblu de figuri geometrice la care se raportează celelalte puncte ale ansamblului.

3. punct central al unui spaţiu, al unei suprafeţe.

4. punct marcat la mijlocul terenului de joc la fotbal, handbal etc.

5. loc(alitate) în care sunt concentrate anumite activităţi (politico-administrative, economice, culturale etc.)

6. instituţie superioară conducătoare; putere administrativă centrală.

7. instituţie care concentrează o activitate ştiinţifică.

8. (fiz.) punct de aplicaţie al rezultantei unui sistem de forţe.

9. poziţie politică de mijloc, între concepţiile de dreapta şi de stânga.

10. s. m. (anat.) punct în care sunt localizate anumite funcţii.

11. ~ nervos = grup de celule nervoase unde se primesc excitaţiile periferice şi de unde pornesc excitaţiile centrale.

12. jucător aflat în mijlocul liniei de atac sau de apărare la anumite jocuri sportive.


Citemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cytémie)

1. invadare a sângelui periferic de elemente ale proceselor tumorale.


Controler

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kontroller, engl. controller)

1. comutator care realizează o succesiune determinată de modificări ale conexiunilor unor circuite electrice.

2. (inform.) circuit complex şi logica aferentă operării în condiţii optime a unui echipament periferic.


Cromatoplasmă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chromatoplasme)

1. structură periferică nediferenţiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenţi; cromoplasmă.

2. reţeaua cromatinei nucleare.