permutare
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (permuta)
Etimologie: (permuta)
1. acțiunea de a permuta.
2. (mat.; lingv.; pl.) operație prin care se schimbă între ele locurile a două sau mai multe elemente; grupe distincte de obiecte astfel formate; permutație.
3. reluare a unui fragment muzical pe un alt sunet.