Dictionar

Rezultate secundare (Persoane)):

Alonim

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allonym)

1. s. n. nume cunoscut (al altei persoane) cu care cineva semnează o lucrare.

2. adj. (despre lucrări) semnat cu numele altuia.


Aluziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allusif)

1. care conține o aluzie sau un subînțeles; care procedează prin aluzie; care face aluzie.

2. (despre persoane) care se exprimă prin aluzie; care vorbește prin aluzii.


Belotă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. belote)

1. joc de cărți creat în Franța în jurul anului 1914, jucat de patru persoane cu un set de 32 de cărți (dar există și variații pentru două sau trei persoane).


Colegiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. collegium, fr. collège)

1. (în Roma antică)grup (de cel puţin trei persoane) însărcinat cu o anumită funcţie publică.

2. organ de conducere colectivă şi de îndrumare a unui periodic, a unei lucrări, cărţi etc., a unei întreprinderi sau instituţii.

3. corp sau asociaţie a unor persoane care au aceeaşi profesie sau aceeaşi demnitate.

4. (jur.; în unele ţări) colectiv de judecători în cadrul organizării interne a instanţei supreme sau cu atribuţii speciale pe lângă unele organe de jurisdicţie.

5. ~ de avocaţi = colectiv al avocaţilor dintr-o unitate administrativ-teritorială.

6. ~ de partid = organ care controlează modul în care se respectă prevederile statutului cu privire la disciplina şi morala de partid etc.

7. (în trecut) categorie electorală care îngloba cetăţenii cu aceeaşi avere sau cu acelaşi rang social.

8. instituţie de învăţământ public asemănător liceului, cu o organizare specială.

9. ~ de redacţie = organ consultativ pe lângă redactorul-şef al unei publicaţii; comitet de redacţie.


Delibera

Parte de vorbire: I. vb. intr., II. vb. tr.
Origine: (fr. délibérer, lat. deliberare)

1. I. a chibzui împreună, a dezbate pentru a lua o hotărâre.

2. a examina, a cântări toate elementele unei întrebări (cu alte persoane) înainte de a lua o decizie.

3. II. a decide rezultatul acestei examinări aprofundate, a soluţiona.

4. (rar) a pune în libertate; a elibera.


Dribla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dribbler, engl. dribble)

1. intr. a conduce mingea cu abilitate, executând lovituri scurte cu piciorul (la fotbal), cu mâna (la handbal, baschet), sau cu crosa (la hochei), cu mișcări înșelătoare, pentru a putea evita adversarul.

2. tr. a-și înșela, a-și depăși adversarul.

3. fam. (persoane) a face ia un neadevăr drept adevăr; a păcăli; a amăgi; a înșela; a minți.