Dictionar

personaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. personnage, it. personaggio)

1. persoană, erou într-o operă literară, muzicală, cinematografică.
2. persoană care îndeplinește un rol într-o anumită întâmplare.
3. om cu vază; personalitate.
 

actriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.
 

agonotet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. agonothetes)

1. personaj care prezida întrecerile atletice la greci.
 

antierou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antihéros)

1. personaj negativ al unei opere literare; erou negativ.
 

antiteză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antithèse, gr. antithesis)

1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți.
2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină.
3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei.
 

aparteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
3. (antonim) dialog.
 

argus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. argus)

1. (mit.) personaj legendar cu o sută de ochi.
2. (fig.) om cu privire ageră, pătrunzătoare; păzitor vigilent.
3. gen de păsări palmipede din ordinul galinaceelor, cu penele împestrițate de numeroase pete rotunde, din arhipelagul Malaysiei.