Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)
1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acţiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăşte din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voinţă fermă, corectitudine şi consecvenţă, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanţă sau funcţie a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare acelaşi loc ca şi înainte de aceasta.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. coloriste)
1. pictor care excelează în armonizarea culorilor.
2. cel care colorează stampe, hărţi etc.
3. (cinem.) specialist care realizează culoarea personajelor, după modelul conceput de regizor, pentru fiecare cadru în parte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-jour)
1. (arhit.) metodă de iluminare a obiectelor, personajelor etc. din partea opusă locului de unde se priveşte.
2. fotografie făcută cu această metodă de pozare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.
2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului.
3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.
4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. fatic)
1. referitor la caracterul pur exterior al limbajului, de a întreţine convorbirea personajelor în procesul de comunicare, fără a transmite ceva.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. hypostasieren)
1. tr. (fil.) a transforma pe plan mintal o realitate, o însuşire sau o noţiune într-o realitate de sine stătătoare.
2. refl. (despre un scriitor) a se substitui personajelor sale.