Dictionar

Rezultate principale (Pesta.):

Pestă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. peste)

1. boală gravă, infecţioasă şi epidemică, prin febră, hemoragii şi tumori care apar la subsuori şi la gât; ciumă.

2. boală contagioasă la rumegătoare, porci şi păsări de curte, produsă de virusuri specifice.


Rezultate secundare (Pesta.):

Impesta

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. impestare, fr. empester)

1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.

2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.

3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.

4. (var.) a impesti.


Pseudopestă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pseudopeste)

1. (med. vet.) boală virală gravă și extrem de contagioasă, asemănătoare unei ciume, care afectează păsările sălbatice sau domestice, rareori transmisibilă oamenilor; pneumoencefalită.


Tempestă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. tempesta)

1. perturbaţie atmosferică violentă; furtună, uragan.

2. (fig.) manifestare bruscă şi neaşteptată.


Bobonică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bubonique)

1. ~ ciumă (sau pestă) = ciumă (pestă) manifestată prin abcese.


PESTI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pesti-, cf. lat. pestis „ciumă, molimă”)

1. „ciumă, pestă”.


Pestifer, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestifère)

1. care poartă, transmite pesta.


Pestifera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pestiférer)

1. a contamina cu pestă.

2. (fig.) a infecta.


Pestilenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pestilence, lat. pestilentia, germ. Pestilenz)

1. boală contagioasă; ciumă, pestă.

2. miros infect.

3. (fig.) învăţătură dăunătoare, periculoasă.


Pestilenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pestilentiel)

1. care are caracterul pestei.

2. care poate infecta cu pestă; pestilent.

3. (fig.) infect, dezgustător.