Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. petit, germ. Petit)
1. corp de literă de opt puncte tipografice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. appétit)
1. dorință nestăpânită de a satisface o senzație de foame; poftă de mâncare; apetiție.
2. (prin analogie) dorința de a satisface o nevoie; orice fel de poftă.
3. ~ sexual = dorință de a-și satisface pornirile sexuale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. petit-gris)
1. blană a unei varietăţi de veveriţă din Siberia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. petition, lat. petitio)
1. cerere scrisă adresată unei autorităţi.
Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. petitio principii)
1. (log.) raţionament greşit care constă în aceea că pentru demonstrarea unei teze se pleacă de la o aserţiune întemeiată ea însăşi pe acea teză.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pétitionner)
1. a solicita ceva printr-o petiţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pétitionnaire)
1. cel care adresează o petiţie; petent.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)
1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. aphrodisiaque, gr. aphrodisiakos)
1. I. care stimulează apetitul sexual.
2. II. substanță care restabilește tonusul sexual; substanţă sau produs chimic care determină apariția, accelerarea sau creșterea apetitului sexual.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. allotriophagie)
1. (med.) tendință patologică de a ingera substanțe necomestibile; apetit pentru substanțe nealimentare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alpiniade)
1. concurs, competiţie sportivă de alpinism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anaphrodisiaque)
1. adj., s. n. (substanţă) cu efect contrar afrodiziacelor.
2. adj., s. m. f. (om) lipsit de apetit sexual.