Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aboulie)
1. boală psihică manifestată prin pierderea sau slăbirea voinţei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)
1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphasiologie)
1. studiul ştiinţific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphonie, cf. gr. aphonia)
1. (med.) pierderea vocii rezultată din paralizia, deteriorarea sau inhibarea organelor aparatului fonator; pierdere patologică a vocii.
2. (fig.) răguşeală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnosie)
1. (la Socrate) mărturisire a neştiinţei.
2. tulburare manifestată prin pierderea capacităţii de a recunoaşte obiectele, persoanele etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agraphie)
1. afecţiune patologică manifestată prin pierderea capacităţii de redare a ideilor prin scris.