Dictionar

Rezultate secundare (Piese.):

Piesetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piécette)

1. mică piesă de teatru (într-un act).


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Actor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.


Actorie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (actor + -ie)

1. arta sau ocupația de a interpreta roluri fictive în piese de teatru, filme sau televiziune; profesiunea de actor.


Aderenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.

2. bridă.

3. (fiz.) forţă care menţine alăturate două corpuri în contact.

4. (constr.) fenomen de legătură între beton şi oţel.

5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafaţa pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.

6. aderare, solidarizare conştientă.

7. (bot.) concreştere intimă şi secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obişnuit separate (frunze, petale, antere).


Ajustaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajustage)

1. (tehn.) acțiunea de a ajusta; ajustare.

2. (spec.) mărime care măsoară exactitatea contactului feţelor a două piese care se întrepătrund.


Ajustor, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. ajusteur)

1. muncitor calificat în operaţii de ajustare a unor piese.