piesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pièce)

1. parte, porțiune, bucată a unui tot.
2. parte a unui mecanism, a unei mașini etc., care se poate demonta.
3. monedă, ban.
4. ~ anatomică = parte dintr-un cadavru preparată pentru studiu.
5. fiecare dintre hârtiile, dintre actele unui dosar.
6. obiect, operă artistică expusă într-un muzeu, la o expoziție etc., parte dintr-o colecție.
7. lucrare dramatică în care predomină dialogul și care se reprezintă pe scenă.
8. compoziție muzicală.

antipiesă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anti-pièce)

1. piesă de teatru care nu respectă procedeele dramatice consacrate și care ilustrează o nouă estetică; (rar) antiteatru.
2. piesă fără valoare artistică; parodie a unei piese.

piesă-gigant

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (piesă + gigant)

1. obiect foarte mare sau o parte dintr-un mecanism foarte mare.

accesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.

ajusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ajuster)

1. (tehn.) a potrivi, a adapta (o piesă).
2. a potrivi pe corp (o haină).
3. a înlocui valorile statistice empirice cu valori teoretice, dispuse continuu și regulat, care să dea o imagine cât mai reală a unui fenomen.

alla breve

Parte de vorbire:   loc. adv.  
Etimologie: (it. alla breve)

1. (muz.) indicație potrivit căreia o piesă scrisă în măsura de patru timpi se execută în doi timpi.

alonjă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.
2. lungime a brațului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.
3. text care completează conținutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adițional.

ambou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embout)

1. piesă metalică cu secțiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecție la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie.