Dictionar

lanstorpile

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lance-torpilles)

1. inv. instalație, aparat, tub de lansat torpile.
 

PILE-, -pil

Parte de vorbire:  afix  
Etimologie: (fr. pyle-, -pyle, cf. gr. pyle „poartă”)

1. „orificiu, perforație”.
 

pileat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. pileatus)

1. (despre ciuperci) cu un organ în formă de pălărie.
 

pileat; pileiform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT pileatus; pileiformis
2. FR chaperonné; piléaire; piléiforme
3. EN pileate; pileiform; galeriform
4. DE hutförmig; huttragend; hutähnlich; hutartig
5. RU шляпочный; шляпкообрaзный
6. HU kalapos, kalapszerű
 

pileați

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. pileati)

1. pl. nume dat de romani nobililor daci; tarabostes.
 

pileflebită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pylé-phlébite)

1. (med.) flebită infecțioasă a venei porte sau a uneia dintre ramurile sale; inflamație a venei porte.
 

acorie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acorie, cf. gr. kore „pupilă”)

1. (med.) absență congenitală a pupilei, asociată în general cu aniridia (absența irisului).
 

aerocartofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (aero- + cartofilie)

1. marcofilie care se ocupă cu ștampilele aplicate pe trimiterile poștale pe calea aerului.
 

alil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allyle)

1. radical etilenic monovalent derivat din propilenă prin îndepărtarea unui atom de hidrogen.
 

anchilocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anchilo- + -corie)

1. (med.) obliterare congenitală sau dobândită a pupilei.
 

anizocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisocorie)

1. (med.) anomalie congenitală constând în inegalitatea celor două pupile (diferență de mărime între cele două pupile).
2. (antonim) izocorie.
 

anod

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. anode)

1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).
4. (antonim) catod.