Dictionar

genuri de plante

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT genera plantarum
2. FR genres des plantes
3. EN plants genera
4. DE Pflanzengattungen
5. RU роды рaстений
6. HU növénynemzetségek
 

plante cultivate

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plantae cultae; plantae sativae
2. FR plantes cultivées
3. EN cultivated plants
4. DE Kulturpflanzen; gebaute Pflanzen
5. RU культурные рaстения
6. HU termesztett növények
 

plante de câmp

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plantae agrariae; plantae agrestes
2. FR plantes champêtres
3. EN field-plants
4. DE Ackerpflanzen
5. RU пелевые рaстения
6. HU szántóföldi növények, műveleti növények
 

plante de munte

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plantae montanae
2. FR plantes montagnardes
3. EN mountain plants
4. DE gebiergspflanzen
5. RU rорные рaстения
6. HU hegyi növények
 

plante de pădure

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT plantae silvaticae; plantae silvestris
2. FR plantes de forêts
3. EN forest plants
4. DE Waldpflanzen
5. RU лесные рaстения
6. HU erdei növények
 

plante indicatoare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT indicatores
2. FR plantes indicatrices
3. EN indicator plants
4. DE indikatoren; bodenzeiger; zeigepflanzen
5. RU рaстения индикaторы
6. HU indikátor növények, jelzőnövények
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

acantacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthacées)

1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

acantocarp, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthocarpe)

1. (despre plante) cu fructul acoperit de ţepi.
 

acantofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophyle)

1. (despre plante) cu frunzele terminate cu ţepi.
2. (entomol.) care caută plante spinoase.
 

acantofor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophore)

1. (despre plante) care poartă ghimpi; acantifer.