Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aménagement)
1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + demasca)
1. a se demasca singur, arătându-și adevărata față.
2. (fig.) a-și dezvălui singur caracterul, planurile, conduita, etc.
3. a se face singur cunoscut inamicului; a se trăda.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. avionneur)
1. persoană care proiectează planurile pentru o aeronavă, realizează construcția acesteia și efectuează teste de zbor; constructor de avioane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. circularity, fr. circularité)
1. stare a ceea ce este circular.
2. caracteristică a viziunii unei opere beletristice de a alterna în mod simetric planurile, desfăşurarea acţiunii etc., cu revenire la punctul de plecare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. curvimètre)
1. instrument cartografic pentru măsurarea distanţelor curbe pe hărţile şi planurile topografice.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déjouer)
1. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva).