Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. plancher)
1. element de construcţie (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc.
2. planul inferior al unei cavităţi subterane.
3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cavalletto)
1. suport pe care se aşază ambarcaţiile sau diferitele obiecte la bordul unei nave ori pe uscat.
2. şipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planşeu de beton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claire-voie)
1. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu şipci; planşeu din grinzi cu interspaţii.
2. (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărţite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)
1. muşchi care desparte toracele de abdomen.
2. membrană care reproduce sunetele prin vibraţiile sale.
3. placă subţire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2).
4. dispozitiv de închidere a unui recipient.
5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planşeu, placă.
6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă.
7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. doubleu)
1. (arhit.) arc în relief care dublează o boltă.
2. grindă principală la un planşeu de lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. étage)
1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat.
2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul.
3. (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele.
4. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice.
5. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gour)
1. depresiune adâncă de mici dimensiuni care se formează pe planşeul peşterilor prin apariţia unor creste concreţionare din calcar.